Gogoasa Fitosica, „masina“ de facut bani pentru un tanar de 26 de ani
La inceput, oamenii au cumparat-o fiindca “nasii” ei o botezasera frumos. Apoi au gustat-o si aproape ca au devenit dependenti de gustul ei. Acum, gogoasa Fitosica a cucerit zeci de orase din tara si merge bine pe criza. “Tatal” afacerii este Alexandru Popescu, 26 de ani. Avea 23 de ani cand a inventat-o pe Fitosica. De doi ani este francizor si a semnat zeci de contracte cu intreprinzatori din toata tara
Fitosica s-a nascut pe terasa unei case, intr-o gasca de cinci prieteni, abia iesiti din adolescenta. “Tocmai cumparasem utilajul de facut gogosi. Ca sa-l probam, l-am pus pe terasa si ne-am apucat sa facem gogosi cu el. Am mancat de ne-a luat naiba. Dupa aia, am facut un brainstorming: cum sa botezam noi gogoasa? Fitosica… ne-a iesit numele din prima”, ne povesteste Alexandru Popescu. Pe vremea aia, baiatul avea 23 de ani. Numele de Fitosica se potrivea la fix, ca gogoasa era cocheta – micuta si invelita in topinguri, ce nu se mai pomenise pana atunci. Cu sosurile ei de ciocolata, caramel si fructe, semana mai mult a prajitura.
5.000 de euro franciza
Acum, dupa trei ani, Fitosica a devenit afacere in toata regula si culmea, merge bine si pe criza. La inceput a fost simpla gogoserie, apoi tanarul a vandut afacerea in sistem de franciza. A incheiat zeci de contracte, dar foarte bine merg acum vreo 15: cele de pe Litoral, din Bucuresti (parcul Moghioros, Lujerului, IOR), de pe partia din Busteni, din Piata Sfatului, Brasov si altele.
Ca sa iei in franciza o gogoserie din asta nu trebuie sa fii prea bogat. Bagi 5.000 de euro, costul contractului de franciza, cu tot cu TVA, incluzand utilajul, taxa pentru francizor, reteta si topingurile. Si iti mai trebuie un spatiu mic, de cativa metri patrati, un angajat si o autorizatie. Investitia se amortizeaza in nici un an de zile daca, sa zicem, vinzi cu sapte lei portia de 12 gogosi. Multi francizati au cam ramas masca atunci cand l-au cunoscut pe Alexandru. Nu-si imaginasera ei, barbati copti la 40-45 de ani, ca ideea cea geniala a rasarit din capul unui… pusti. Basca, inalt si slab, genul adolescent, pasionat de masini si jocuri pe calculator.
“Mancau turistii ca disperatii”
Inceputul. Alexandru era la schi, in Bulgaria, cand a vazut acolo o gogoserie care mergea foarte simplu, ca toate gogosile le facea un utilaj ieftin si mititel. Aluatul nu trebuia dospit si nici nu era nevoie de ditamai spatiul. Atunci i s-a pus pata ca vrea si el o afacere din asta. Ce daca era inca student, cu job bun, in asigurari. S-a pus pe strans bani: cateva mii de euro i-a imprumutat de la un vecin, alte cateva mii de la banca si, cand s-au adunat peste 10.000 de euro, si-a deschis prima Fitosica, la Costinesti.
Intaia zi a fost socanta: “Mancau turistii ca disperatii, nu-mi venea sa cred. Se facusera cozi din alea serpuite. Stiti bine ca la mare lumea cumpara toate prostiile. Aveam clienti fideli, imi amintesc ca intr-o zi a inceput sa ploua tare si noi pusesem un nailon deasupra masinii, sa nu intre apa in ulei. Si ne-am trezit cu clientii ca vin anume sa ne ajute la treaba, la facut gogosi. In vara aceea, prima, am reusit sa ne recuperam toti banii si investitiile in utilaje, faina si topinguri si chiar sa ne mai ramana si alti bani in plus. Tot in 2006, dar in toamna, am mai deschis o gogoserie in Bucuresti, in piata Obor. Dar am pierdut toti banii investiti si am inchis-o. N-avea cum sa mearga acolo, ca Fitosica e un desert, merge in parcuri cu tineret si in zone unde iese lumea la plimbare…”, spune Alexandru. A mai avut si alte dati in care a crezut ca toata afacerea asta “e o mare teapa”, dar pe urma tot el singur s-a convins ca se insala. Tot timpul l-a ajutat cu sfaturi tatal sau, fost director la o fabrica de mobila.
Cartofi – “mananci de-ti sar ochii”
In al doilea an, gogosile tanarului au reusit sa innebuneasca toata Mamaia, Eforie si Vama Veche. Alerga din ce in ce mai mult, la jobul din asigurari renuntase demult.
Azi fugea sa prinda vreun colaborator, ca sa ia faina mai ieftina, maine sa bage vreun utilaj in service… Dar foarte amuzanta a fost colaborarea cu partenerul bulgar. A tinut sa ia de acolo cosuletele cartonate pentru gogosi, ca erau mai ieftine decat in tara.
Cand i-a sosit comanda din Bulgaria, s-a pomenit cu cosulete gata pictate in culorile tricolorului romanesc. Habar n-avea de ce, el nu le comandase asa. Surpriza a fost sa descopere ca romanilor asezati la coada pentru Fitosica le-a placut ideea al naibii de mult.
Dar a venit si ziua in care lui Alexandru nu i-a mai ajuns timpul sa coordoneze singur totul. Deja avea 17 angajati. Ce sa faca? Sa vanda afacerea in franciza. A pus afise, a dat anunturi si, in 12 luni, deja incheiase zece contracte de franciza prin Iasi, Cluj, Targu Mures, Buzau, Bucuresti. Contractul era mai scump cu 1.000 de euro decat acum, dar mergea, ca atunci nu era criza.
“Avantajul la franciza este riscul mic. Acesta este disipat in vanzare, castigi mai putin de la mai multi”, ne explica Alexandru. Mintea lui lucreaza tot timpul, cum sa gaseasca un aluat si mai bun, apoi un toping grozav.